Tractorul ruginit, fără şenile, zace în grădina lui Toader Pamfil de pe vremea cooperativizării. Nici o instituţie din Vintileasa sau din împrejurimi nu vrea să-l ia. Cu doi ani în urmă, pionerii din sat au încercat să-l ducă la fier vechi. De la judeţ li s-a spus însă că nu se primesc tractoare nedeclarate. I s-a furat tot ce s-a putut fura. A rămas doar ţeava, acum strîmbă, înălţîndu-se deasupra caroseriei. Furios că n-o poate desprinde, hoţul a strîmbat-o cu ciocanul. Motorul a fost luat, într-o noapte, de Pavel Moise, care-l ţine ascuns în cămară, sub o pereche de hamuri.
- XXXVI - Autobuzele colorate Autobuzele Marelui Oraş au căpătat un aer vesel. Sînt tot aceleaşi hardughii zdrăngănitoare pe roţi de cauciuc peticit. Nu mai sînt însă cenuşii. Conducerea RATB, fostă ITB, a hotărît să fie împodobite cu reclame la ţigări Camel. Celebra firmă nu plăteşte nimic pentru asta. Conducerea s-a gîndit însă că ar trebui făcut ceva pentru îmbunătăţirea transportului în comun. Maşini noi nu pot fi importate. Nu e valută. Compania trebuie să folosească mai departe autobuzele vechi din dotare. Astfel că directorul, sedus de o reclamă la ţigările Camel, întîlnită într-una din călătoriile sale peste hotare...
Pentru Ajaccio (Corsica), trebuie să iau avionul de pe aeroportul Orly. Sînt convins că Orly e lîngă aeroportul Charles de Gaulle. De ce? Greu de explicat altfel decît prin zicerea: Fără fund sînt abisurile sufletești. Atît de convins sînt de asta încît, abordîndu-l pe șoferul de taxi – un chinez mai în vîrstă, politicos ca toți chinezii care l-au cunoscut pe Mao – țin să-l întreb din start – Mergeți la Orly?, măsură de precauție pentru eventualitatea că nu va merge, deoarece drumul e prea scurt.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Moment al definitivei consolidări în noua cultură a marelui poet, Centenarul Eminescu este în acelaşi timp şi un punct crucial în procesul de trecere a literaturii române de până la 1920 în ceea ce se numeşte tezaurul tradiţiilor progresiste. Făcînd bilanţul realizărilor din domeniul valorificării moştenirii literare, editorialul revistei Flacăra din 14 ianuarie 1950, intitulat „Centenarul Eminescu. O sărbătoare a poporului“, înscrie Centenarul într-un proces mult mai amplu:
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 256, anul II, joi, 29 aprilie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Un cititor deştept mă întreabă cum se face că, deşi am pledat şi pledez pentru reformă, critic acum măsura Guvernului Văcăroiu de reducere a subvenţiilor. Măsura – continuă dl corespondent – e reformistă. Criticînd-o, subsemnatul s-ar situa pe poziții comuniste, mult mai comuniste chiar decît cele ale PSM şi PRM. Cititorul nostru n-are dreptate. În tot ce-am scris pînă acum, din decembrie 1989, am fost hotărît de partea refromei.