Peste cîţiva ani Ştefan Cîmpureanu avea să plece din sat, la Floreşti, angajîndu-se ca muncitor necalificat pe şantierul Fabricii de nituri. Făcu, apoi, un curs de calificare, chinuindu-se vreo şase luni, sîmbătă de sîmbătă, să stea în băncile strîmte şi vechi, ale Şcolii generale nr. 3, Floreşti, unde se ţineau cursurile. Băncile erau vechi, slăbite din cuie de neastîmpărul atîtor generaţii de elevi, şi scîrţîiau la cea mai mică mişcare. De aceea, primele ore nici nu se putuseră ţine ca lumea. Elevii aceştia bătrîni, arşi de soare, cu bătături în palme, se foiau...
- XXXIII - Publicitate funebră „Vreţi să aveţi o înmormîntare plăcută, fără griji şi Domnul Nostru Dumnezeu să vă primească aşa cum trebuie? Apelaţi la firma noastră Servicii mortuare în rate”. * La barul de la teatru Pentru a face faţă încercărilor financiare, Teatrul Modern şi-a închiriat spaţiul din faţă unui bar de zi, care a deschis aici o terasă. Chiar în mijlocul localului îşi expune caroseria provocatoare o limuzină de lux, drept premiu la un concurs despre care nimeni nu poate spune nimic. Ospăriţe în fuste scurte şi cizme trăsnet, prinse în şireturi de piele pînă sub genunchi, se înfăţişează la măsuţa joasă, vădit preocupate să se aplece cît mai tare.
Avionul Paris-Ajaccio, cu plecare de pe Orly, e plin de familii. Cu această cursă francezii călătoresc la neamuri. Nu e de mirare acum, în toiul sărbătorilor de iarnă. Neamurile călătoresc dintr-o parte într-alta a unei țări. N-am înțeles niciodată de ce vii de la Paris în Corsica, străbătînd atîta drum (cu avionul și apoi cu mașina) pentru a te așeza la masă. Te-ai ridicat la Paris de la masă, ca să bați atîta drum pentru a te așeza la altă masă. Cam cu aceleași mîncăruri și mai ales, cam cu aceleași discuții.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Intrată în legendă la scurt timp după apariţie (în Contemporanul din 12 august 1949), Mihai Beniuc va publica în pagina întîi o scrisoare deschisă autorului, inclusă în toate bilanţurile consacrate noii literaturi, devenită obiect de studiu prin manuale, balada „Lazăr de la Rusca“, de Dan Deşliu, nu e o simplă versificare a unui caz real, înfăţişat pe larg de întreaga presă.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 253, anul II, luni, 26 aprilie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Dacă ar fi vizitat SUA altădată, mai mult ca sigur dlui Ion Iliescu i s-ar fi pus, din partea americană, numeroase întrebări în legătură cu situația minorității maghiare din România, în legătură cu libertatea mijloacelor de informare în masă, în legătură cu acţiunea fostei Securități. Acestea sînt, printre altele, problemele cu care americanii ne-au pisat întruna de la revoluţie încoace. Asupra lor reprezentanţii României au trebuit să dea sute de explicații, să contraargumenteze şi să convingă.