Stana Cîmpeanu şi Florica Balaban erau nedespărţite. Şedeau pe aceeaşi uliţă, din Vintileasa Deal în două case aflate peste drum una de alta. De dimineaţă pînă seara puteau fi văzute amîndouă în bucătăria de vară sau în ograda uneia dintre ele. Ședeau de vorbă. Despre ce nu se va ști niciodată, deoarece nici Shakespeare n-ar putea descoperi ce-și spun două femei cînd flecăresc. La şedinţele UTM veneau împreună, ţinîndu-se de mijloc, se aşezau alături şi, în timp ce de la prezidiu se vorbea despre secerişul de tip nou, ele şuşoteau misterios, aplecate una spre cealaltă.
- LXXXI - Elicopter Postul Tv de ştiri Oglinda şi-a luat elicopter. De fapt nu postul şi-a luat, ci patronul. La o partidă de table, angajată la vila sa de la munte, în timp ce cucoanele discutau cu chicoteli ambigue despre chiloţii unui fotbalist, patronul s-a luat la ceartă cu proprietarul postului concurent. În toiul scandalului, aruncînd zarurile, patronul i-a zis celuilalt, care se lăuda cu camera video astfel concepută încît să înregistreze singură, fără cameraman: – Băi, din astea puteam să iau o sută, dar sînt o prostie.
Ajung la Sinaia, în fine, pentru a o lua pe Doina și pe cei doi pisoi, la București. Peste cîteva zile, plecăm (doar eu și Doina, nu și pisoii) la Nisa și, potrivit obiceiului, trebuie să ne pregătim valizele. De fiecare dată cînd mă apuc de calvarul facerii bagajelor, îmi amintesc cum pleacă peste hotare cei din Găgești Deal. Am auzit, într-unul din popasurile mele acasă, doi inși pe de uliță vorbind cam așa: – Mîine mergem la Roma – zice unul. Da, vin și eu, deși n-aveam de gînd să merg. A doua zi i-am văzut în Centru, așteptînd microbuzul de Roma.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Deseori, în perioada 1947-1953, o mutaţie imperceptibilă în lumea cuvintelor poate însemna o mutaţie de proporţii în spaţiul realului. Odată cu cel de-al doilea Congres al U.S.A.S.Z. (18-19 octombrie 1947), dezbaterea problemelor fundamentale ale literaturii şi artei devine, pentru numeroase intervenţii publicistice, clarificare ideologică, luptă împotriva confuzionismului. Nu mai e dezbatere. Nu mai e confruntare de idei. E clarificare ideologică. E luptă împotriva a ceva
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 293, anul II, vineri, 11 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Iată o posibilă scenetă în trei acte şi un epilog: ACTUL I De mai bine de 6 luni, Regia Autonomă a Huilei din Valea Jiului face obiectul unor anchete paralele desfăşurate de patru comisii: Corpul de Control al Guvernului, a Gărzii Financiare, a Ministerului de Finanțe, a Departamentului Minelor din cadrul Ministerului Industriilor. Obiectivul anchetelor aparţine tranziţiei româneşti. A răspunde la întrebarea: cum a reuşit Regia Autonomă a Huilei, sub înţeleapta cîrmuire a directorului general Benoni Costinaş, să păgubească statul român de 185 milioane de lei?