Bacalaureatul fusese precedat în acel an de o avalanșă de zvonuri. Prăvălită peste țară, avalanșa îi zăpăci pe toți: profesori, directori, inspectori școlari, prefecți, primari, părinți și elevi. Pe primii, pentru că zvonurile anunțau un salt înspăimîntător în perfecționarea mijloacelor de copiere la Bacalaureat. Prin studiourile Tv, frecventate de oameni care citeau wikipedii, se făcea comparația cu inventarea tunului, care făcuse inutile zidurile cetăților, pînă atunci insensibile la arme și săgeți, și pusese capăt Evului Mediu.
- LXXIX - Afacere Nelu Măcăluță a dus-o dintr-o afacere proastă într-alta, pînă cînd descoperi una: Cumpără fabrica de pînză de steaguri ca să o transforme în fabrică de veșminte preoțești. Cererea era uriașă. Era nevoie în continuare de steaguri, drept pentru care Nelu păstră producția reducînd-o însă la nivelul unui atelier. Pentru veșmintele monahale primea comenzi de peste tot. Se înființau pe bandă rulantă noi biserici, noi schituri și noi mînăstiri. Toate orașele mai pricopsite își trînteau în centru Catedrale. Preoții erau convocați la sfințiri transmise în direct de televiziuni.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Cercetat astăzi, cazul „La scara 1/1“ nu pare să conţină ceva deosebit. Un volum de versuri aparţinînd unei debutante, Nina Cassian, face obiectul unor aprecieri diferite din partea a doi critici, Ov. S. Crohmălniceanu şi Traian Şelmaru, expuse în două publicaţii diferite, Contemporanul şi, respectiv, Scînteia. Controversa dintre cei doi critici vizează raporturile cu viața ale liricii din volumul „La scara 1/1“. După cronicarul literar al Contemporanului care semnează în numărul din 23 ianuarie 1948...
Noaptea tîrziu, cînd vin acasă, de cum deschid ușa, îl văd pe Tzontzy așezat pe locul în care-mi pun geanta în vederea descălțării. Aici, în hol, între ușa care dă spre sufragerie și ușa spre holul din stînga bucătăriei, se află o mobilă alcătuită dintr-un mic dulăpior și un loc de stat jos. Cînd plec de acasă, mă așez acolo pentru a mă încălța, dar și pentru a-i imita pe ruși înainte de a porni la drum. – Să stăm un pic jos – zic aceștia, cînd au încheiat pregătirile de plecare și nu le-a mai rămas decît să deschidă ușa sau poarta și să iasă. De cum deschid ușa casei, aici îmi pun servieta pentru a mă putea consacra descălțării.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 290, anul II, luni, 8 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Cine a urmărit scandalul provocat de dezastrul de la Kosice n-a putut să nu observe că el a repetat, într-un fel, desfăşurarea tuturor scandalurilor de la nivel înalt din ultimul timp. În clipa izbucnirii sale, toată lumea părea de acord că antrenorul Cornel Dinu, principalul artizan al dezastrului, trebuie destituit. Consensul era însă iluzoriu. Slujbaşii lui Cornel Dinu, intimidaţi de furia opiniei publice, tăcuseră cu prudenţă.