Într-un colţ al biroului se află seiful misterios. E un seif de vreo jumătate de tonă, cu două rînduri de pereţi din oţel inoxidabil, care n-a fost deschis de peste 50 de ani, deoarece vătăşelul primăriei de atunci a murit atacat de nişte guguştiuci turbaţi, şi- a dus cu el, în mormînt, secretul cifrului. Din cînd în cînd, cîte un nou venit în fruntea satului își propune să-l deschidă, sfîrşind prin a se lăsa păgubaş. Asta deoarece, de fiecare dată, s-a întîmplat ceva care a curmat acţiunea tocmai cînd era pe cale să se împlinească magistral.
- LXXVI - Peisaj Noapte cu lună plină la Sinaia. Pe cer, astrul cîntat de poeți și descris obiectiv de prozatori, pare că face ochii mari la ceea ce vede pe Pămînt. În Oraș e 11 noaptea. E 11 noaptea și-n restul țării și, în ansamblu, peste tot unde Pămîntul e tăiat de sus pînă jos, ca un pepene, de Meridianul care trece și pe la noi. Din restaurantele luminate a giorno, deși pustii, explodează în tăcerea nopții salve de cîntece lăutărești. Dacă ești treaz, te scot din sărite. Dacă ești beat, te fac să izbucnești în plîns.
E o fericire să te naști cîine sau mîță în Europa. E o nenorocire să te naști om în Africa! Sîmbătă, 26 iunie 2021, la emisiunea Interviurile lui Cristoiu de pe Aleph News, am avut un dialog de o oră cu medicul veterinar Aurelian Ștefan. Pe vremuri, cînd spuneai medic veterinar, toată lumea înțelegea prin asta un doctor de animale mari, dintre cele crescute de om prin gospodărie în scopuri strict utilitare: vaca, pentru lapte și pentru vițel, porcul, pentru carnea de la Crăciun, capra și oaia...
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) În spaţiul iubirii de tip nou, un rol deosebit îl joacă declaraţia de dragoste. Adresîndu-se iubitei, poetul din „Din dragoste“, poem purtînd dedicaţia „Soţiei mele, Clara“, de A.E. Bakonsky, îşi vede dragostea mult sporită de conştiinţa marilor realizări din jurul lui: „Cînd tovarăşii mei taie Dunării albia nouă cînd oraşele se ridică în munţi ori pe şesuri cînd e soare ori vînt – cînd ninge ori plouă iubirea-mi îşi capătă noile ei înţelesuri (...) cînd visez despre comunism, cînd cuget şi scriu ascultînd cum vîntul goneşte pe şesuri...
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 287, anul II, vineri, 4 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Miercuri seara, după dezastrul de la Kosice, cum au numit jurnaliştii înfrîngerea echipei noastre naţionale de către echipa unui stat care nu mai există, Ceho-Slovacia, 1.500 de studenţi bucureşteni au coborît în stradă şi, strigînd lozinci împotriva lui Cornel Dinu, au blocat circulaţia. Cei mai puţin pătimaşi într-ale fotbalului, ca și mine, s-ar putea mira de o asemenea manifestare violentă a unei nemulţumiri provocate de rezultatul unui meci de fotbal.