Laie Vartic, tatăl lui Vasile Vartic, mort cu mulţi ani în urmă pe un şantier de îndiguiri din împrejurimi, strivit de un buldozer, după ce se culcase, (şeful de echipă plecase în sat, să ducă un camion de ciment în schimbul unei lăzi de ciuperci) în spatele unei ridicături de pămînt. Buldozeristul, somnoros, dar mai ales plictisit că i se refuzase cererea de concediu (voia să meargă la băi de sulf), nu observase că o dată cu valul de pămînt îl îngropase, la un stînjen adîncime, şi pe cel lungit pe jos. Seara, la baracă, ceilalţi sesizară lipsa lui Laie Vartic. Nimeni nu-l văzuse plecînd. Șantierul se afla în mijlocul cîmpiei, locuri în care să se ascundă cineva nu prea erau, cu toate acestea, pînă la căderea întunericului, îl căutaseră într-una, neobosiţi, strigîndu-l cu mîinile pîlnie la gură.
- LXVIII - Fapt Și-a hrănit găinile, fără s-o știe, cu marijuana, dintr-un sac de grăunțe luat din Obor, folosit pînă atunci de traficanți pentru trafic ilegal de droguri. Drogate, găinile măcăiau ca niște rațe. * Realul Drumeagul de pămînt, deocamdată practicabil, pentru că n-a mai plouat de mult și glodul s-a întărit ca betonul, cotește la dreapta, lăsînd să se vadă în capăt o căsuță de chirpici. Așezămîntul e înconjurat de un gard din scînduri vechi, printre care se deslușește o bătătură cu iarbă de mult îmbătrînită. Dintr-o coșmelie lipită de căsuță, ca și cum ar fi solidară cu ea, răzbat pînă în uliță grohăituri de porci al căror motiv rămîne pe veci neștiut.
Pe bulevardul Carol I, fost Bulevardul Republicii, din Sinaia, o pisică doarme dusă pe zidul care ține loc de gard unei vile. Ca să nu fie deranjată și-a pus peste ochi lăbuța dreaptă. În jurul ei, pînă departe se desfășoară, duduind din toate motoarele, viața cotidiană a orașului Sinaia, fostă capitală regală, în prezent un orășel tot mai bătrîn, tot mai dărăpănat; turiștii care mai vin pe aici încep să se simtă și ei tot mai bătrîni. Departe, deasupra munților, pe care limpezimea văzduhului îi desenează puternic, se vede telegondola în drum de la un pilon la altul. Șoseaua spre București e plină pe un sens de mers cu mașini care înaintează ca prin somn.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, pregătită pentru tipar) Avînd ca obiect istoria literaturii universale, un alt grup de teze şi concepte lansate de estetica sovietică se referă la raporturile dintre creator şi idealul său moral şi social-politic. În viziunea esteticii realismului socialist, orice mare creator poate fi raportat la un ideal pentru a cărui concretizare militează: „Prin urmare, în opera unui artist realist, idealul este elementul pentru care lupta artistul, elementul care, fiind dedus din observaţiile făcute asupra vieţii, trebuie să fie introdus şi mai adînc şi mai larg în viaţă“.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 279, anul II, miercuri, 26 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ În replică la scrisoarea „închisă“ adresată de dl Adrian Năstase, prim-vicepreşedinte al FDSN, Biroului Executiv Central al partidului, dl Ion Solcanu, vicepreşedinte al FDSN, expediază aceluiaşi Birou Executiv o scrisoare normală. Din surse autorizate am aflat că şi alţi membri marcanti ai FDSN (dl Oliviu Gherman, dl Vasile Văcaru) intenționează să ia condeiul și să trimită epistole aceluiaşi „adrisant“.