Călin Mihalcea locuia într-o casă cu aspect de vilă, fără a fi vilă, din Vintileasa Deal. Nu făcea nimic toată ziua, deoarece nu-l angaja nimeni. Ieşise din puşcărie mai devreme, pentru bună purtare (fusese editorialist la ziarul Penitenciarului) şi hotărîse să-şi schimbe viaţa din temelii. Peste tot însă, după buna primire de la început, cei de la Resurse umane începeau să dea din colţ în colţ, sfîrşind prin a recunoaşte că nu angajează foşti condamnaţi pentru furt prin efracţie.
- LXVI - Ins la restaurant Nemulţumit de calitatea serviciului de la restaurantul Mioriţa, Costache Gurău vru să scrie în Condica de sugestii şi reclamaţii. Ospătăriţa, cea care nu-l servise cum trebuie, susţinînd că nu mai are bere, în timp ce toate mesele din jur se întreceau să dea gata sticle după sticle, făcu o figură jignită. De indignare că i se putea cere aşa ceva, se îngălbenise şi, toată numai o apă, prinse a se şterge furioasă, cu şervetul de pe braţ. Apoi, văzînd că Costache Gurău insistă, se răsuci pe călcîie şi, fără să spună un cuvînt, merse direct în bucătărie.
La Nisa, plaja populară, pe care-mi duc veacul dimineață de dimineață, împărțind prăjitul la soare cu datul din mîini în apă (de două ori într-o zi) și cu lectura unei cărți de pe tabletă, se învecinează cu Plaja cîinilor. Un soi de minigard (ocupă doar mijlocul, de o parte și de alta sînt goluri), desparte plaja oamenilor de capul lor, de cea a oamenilor cu cîini. Despre plaja asta, a cîinilor, am mai scris. Nici acum, după o lună de stat la plajă, nu mi-e limpede dacă a fost înființată pentru cîinii care pot veni doar cu oamenii sau pentru oamenii care n-au cu cine lăsa...
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) În prima parte a anului 1948, contactul scriitorilor cu noua realitate, înţeleasă ca mutaţie spectaculoasă în statutul unor clase şi categorii sociale (noua poziţie în societate a clasei muncitoare, de exemplu), cît şi ca desfășurare a unor noi procese şi fenomene (şantiere naţionale, conştiinţa socială etc.) e deja o permanenţă a vieţii literar-artistice româneşti. Considerat a fi una dintre modalităţile educării revoluţionare a scriitorilor şi, prin aceasta, a făuririi unei literaturi socialiste, contactul scriitorilor cu noua realitate face subiectul unor gesturi largi, patetice.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 277, anul II, luni, 24 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ În Delirul lui Marin Preda, noaptea rebeliunii legionare e marcată de o întrebare pe care şi-o pun mulți: ce face mareşalul? Păstrînd proporţiile, pentru că „Scandalul Florică“ nu e totuna cu rebeliunea legionară, iar dl Ion Iliescu nu se înalță la proporțiile legendare ale mareşalului Antonescu, o întrebare şi-au pus-o mulți în legătură cu poziția preşedintelui fată de scandalul declanşat de dezvăluirile fostului comisar-şef al Gărzii Financiare: ce face dl Ion Iliescu?