Mitiţă Chiper şi Radu Chiriac au murit înecaţi în bazinul de must al M.A.T.-ului din Vintileasa Centru. Un bazin uriaş, adînc de vreo zece metri, în care se strîngea mustul din mai multe comune. Adus pînă aici, printr-un sistem complicat, de ţevi subţiri din beton, pe sub pămînt, pe sub rîu, mustul se scurgea în bazin pe o ţeavă ascuţită la vîrf sub forma unei peniţe, ieşind din perete la cîţiva metri sub nivelul de suprafaţă. Lichidul dulce, limpezit de călătoria subpămînteană, cădea în cuşca de beton de la mare înălţime...
- XLIV - S-au luat din cauza Papei Gheorghe Şontu şi Sile Şovăială au fost prieteni la cataramă pînă într-o zi blestemată pentru amîndoi, cînd se luară la bătaie cu pumnii în faţa cişmelei din Centru. Din cauza asta – avea să se specifice în Raportul Parchetului de arestare preventivă – a fost perturbată grav buna aprovizionare cu apă potabilă a localităţii. Gospodinele care veniseră la cişmea cu găleata să ia apă pentru a pregăti prînzul familiei, fură nevoite să facă cale întoarsă, îngrijorate să nu se pomenească şi ele cu capul spart. Cînd se sfîrşi bătaia, reveniră la cişmea cu găleţile, hotărîte să ia apă cu orice preţ.
Asuprirea fumătorilor naşte situaţii monstruoase. La New York poţi vedea pe trotuar, la poalele zgîrie-norilor, domni în cămăşi cu mînecă scurtă, tremurînd în frigul subţire al primăverii. Sînt fumătorii coborîți din clădire, unii tocmai de la etajul 40, pentru că au voie să fumeze doar în stradă. Şi aici însă nu-şi pot permite să tragă din pipă oriunde. Ei sînt obligaţi să fumeze la cît mai mare depărtare de clădire. Chiar lîngă bordura caldarîmului. Dacă ar sta lîngă ditamai căsoiul, există riscul ca fumul să-i ameninţe pe cei din clădire.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Articolele de îndrumare publicate în Scînteia, Cu privire la opera lui Mihai Eminescu şi Un măreţ tezaur redat poporului stabilesc și imaginea pe care critica și istoria literaturii trebuie s-o prezinte ca adevărată pentru Eminescu, în contrast cu imaginea acreditată de critica anterioară. Dintre acestea, se detaşează imediat, drept punct obligatoriu, demascarea societăţii burgheze din vremea Poetului în special şi a societăţii burgheze, în general:
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 262, anul II, sîmbătă, 8 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Chiar dacă ici-colo bolboroseala socială mai continuă, putem spune că războiul guvern-sindicate s-a încheiat. Joi seara, părțile combatante au semnat un protocol. Ca la orice final de război, se fac bilanțuri, se trag concluzii și se caută explicații, dar mai ales se ridică întrebarea: cine a învins și cine a pierdut? Răspunsul nu e atît de simplu cum ar părea la prima vedere. Găsirea lui e mult obstrucționată de un factor psihologic subtil.