Sînt în sat trei vile mai dihai decît cele din Beverly Hills. A producătorului ilegal de ţuică (zis şi Alcoolistul), a traficantului de cherestea şi a potcovarului Culai Tărîţă. Culai Tărîţă e analfabet. Ştie meserie de la taică-său, care a învăţat-o de la taică-său, şi aşa mai departe, pînă la Gelu şi Menumorut. Ridicată pe locul fostului cămin cultural, vila e de fapt un Palat. Cu atîtea încăperi că numai pentru aprinsul luminii a fost nevoie să se angajeze o echipă specială, condusă de un fost profesor de la Hidrotehnică. Sub podeaua dormitorului se mişcă încolo şi încoace, fără somn, peştii exotici ai unui acvariu.
- XLIII - De Anul Nou în tren, pe vremurile comuniste Noapte de An Nou. Casieriţa gării din Predeal dă bilete în rochie de seară, pudrată şi coafată. Ghirlande şi beculeţe colorate atîrnă dintr-o parte într-alta a micii încăperi. E în aer o bunătate ciudată. Nu mai răbufnesc scandalurile de fiecare zi. Cei cîţiva călători din sala de aşteptare, şi casieriţa, şi cel de la Informaţii şi femeia de serviciu se simt apropiaţi prin sărbătoarea ce nu o pot petrece. La telefonul interurban e coadă. În haine de seară, cu cadourile în mînă, oamenii strigă în telefon urări de bine.
Călătoria de la București la Washington trece printr-o escală de o noapte la Amsterdam. Urmează să stăm la hotelul pus la dispoziție de Compania de zbor. De la Bucureşti, n-aveam cum şti că-i vorba de un hotel de tranzit. Descoperim asta în clipa cînd, ieşiţi din uriaşul hangar, însoţitoarea ne plantează în dreptul unui semn. Înţelegem şi fără să cunoaştem olandeza că ne vom urca într-un microbuz care ne va duce la hotelul de tranzit. După vreo zece minute, potrivit orarului pe care-l aflăm imediat...
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Sub semnul valorificării moştenirii literare ca proces de reabilitare a Adevărului despre clasici, toate aspectele practice ale acestei valorificări (interpretare, alcătuire de ediţii, publicare de texte) sînt plasate într-un raport de simetrie cu presupusele gesturi interbelice de falsificare. E firesc astfel ca, în cazul lui Caragiale, considerat a fi falsificat prin interpretare, restabilirea adevărului să includă ca moment semnificativ noua interpretare a personajelor.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 262, anul II, vineri, 7 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Aseară, la Sala Palatului, luată cu asalt de mii de spectatori, a avut loc premiera oficială a filmului Cel mai iubit dintre pămînteni. Fără a face excepție de la ceea ce pare a fi, după decembrie 1989, o regulă pentru operele regizorilor de marcă, filmul realizat de Şerban Marinescu plecînd de la romanul lui Marin Preda a stîrnit scandal înaintea acestei ieşiri în lume cu acte în regulă. Într-un fel, obiecţiile, mustrările şi protestele formulate pînă acum în presă sînt explicabile.