Mai sus de Vintileasa dinspre Munți se filmează de zor Pînă la capăt, o peliculă americană despre războiul unui fermier din Texas cu bandiţii care voiau să pună mîna pe pămîntul lui, singurul din zonă dispunînd de o sursă de apă. Potrivit scenariului, la un moment dat, bandiţii năvălesc asupra gospodăriei şi masacrează vacile, găinile, cocoşii, dar mai ales, curcanul drag fetei fermierului, căreia, de altfel, îi murise mama cînd era mică. Lichidarea curcanului va fi picătura care umple paharul.
- XLII - S-a predat! Sala de judecată e de mărimea unei sufragerii. N-are aer condiţionat. O fereastră deschisă capitulează fără condiţii în războiul crîncen cu mirosurile grele. Uşa se deschide şi se închide neîncetat, astfel că judecătoarea, o fetişcană măruntă, cu ciorapii rupţi, n-aude ce spune inculpatul, adus în cătuşe şi, drept urmare, trebuie să strige la avocat. Acesta, un bărbat falnic, dotat cu o coroană de păr alb, ca Regele Lear în interpretarea lui George Calboreanu, se lansează într-un discurs interminabil, presărat cu numeroase înflorituri oratorice şi uşor graseiat.
Toate reportajele de călătorie în străinătate se ocupă pe larg de muzee, expoziţii de artă, locuri istorice, peisaje de neuitat. Sînt descrise amănunţit emoţiile răscolitoare provocate de întîlnirea cu capodoperele artistice sau cu răscrucile de destin ale locurilor. Nimeni, dar absolut nimeni nu s-a ocupat de WC-uri. Căutînd o explicaţie, o găsesc, e drept, nu fără șovăială creatoare, în felul aparte al călătorului în străinătate. Omul, chiar şi intelectual pur sînge fiind, nu se reduce la lectură sau la scris, la verificarea Teoriei Relativităţii şi la extazierea necondiţionată în faţa Afroditei, handicapată notorie!
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Noile ediţii din clasici, apărute între 1947-1953, sînt şi ele marcate de credinţa într-un act justiţiar. Selecţia, adnotările, includerea unor texte mai puţin prezente în ediţiile anterioare – simple fapte de istorie literară – primesc semnificaţii extrem de ambiţioase. De la ipotezele din prefaţă la adnotările din final, fiecare dintre cele două ediţii Eminescu din ianuarie 1950 se vrea un gest polemic în raport cu ediţiile anterioare, care au avut drept model ediţia 1883 a lui Maiorescu.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 262, anul II, joi, 6 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Angajate în chip surprinzător, negocierile de ieri de la guvern s-au încheiat în coadă de peşte. Frăţia şi BNS continuă greva. Celelalte centrale sindicale, care au anunţat că vor declanşa greve abia mîine, mai au azi posibilitatea de a renunţa. Această posibilitate e dată de noutatea adusă de sindicate în materie de grevă generală: greva generală în trepte. Prin multe din trăsăturile sale, o grevă generală aminteşte de un adevărat război. Cea mai mică defecțiune poate da peste cap totul.