Cu zece ani în urmă, Stănică Cojocaru, vărul lui Vasile Cojocaru, din Vintileasa Deal, a fost implicat într-o răsunătoare afacere cu ştampile clandestine. Împreună cu alţi cîţiva, Vasile Cojocaru, plecat din sat să se angajeze la întreprinderea de pompe, organizase în Floreşti un atelier de făcut ştampile clandestine, dublat de o reţea de desfacere acoperind întreg judeţul. Ştampilele erau vîndute pe sub mînă de oameni vîrîţi în afacere de a lungul timpului: două vânzătoare la Big -ul din centru...
- XXXVIII - Prînz de gală Ospătarii umblă de la un grup la altul cu tăvile strălucind ca nişte oglinzi portabile. Pe suprafaţa lucioasă paharele stau într-un echilibru riscant. Pînă cînd începe masa propriu-zisă, invitaţii aşteaptă, în picioare, în holul mirosind a tutun scump. Cei mai mulţi îşi ţin mîna în buzunarul drept al pantalonului. Discuţiile sînt, ca de obicei, nesărate. Te pricopseşti însă cu un nou snop de cărţi de vizită. Uşile se deschid larg şi îmbietor. Mai ceva decît porţile Raiului pentru cei aleşi de Domnul.
Despre calităţile românilor a curs multă cerneală. Bravii noştri naţionalişti, cîntăreţi ai geto-dacilor, s-au întrecut în a descoperi fel de fel de însuşiri. Nici unul dintre ei nu s-a referit însă la o trăsătură prin care românii bat la scor alte popoare: Măiestria de a cumpăra din Occident. Specialiştii susţin, nici mai mult nici mai puţin, că a cumpăra ceva e un lucru extrem de simplu. Nu-ţi trebuie, pentru asta, nici talent, nici inteligenţă, nici forţă, nici prezenţă de spirit. E suficient să ai bani. Lucrînd la astfel de concluzii, specialiştii n-au luat în calcul şi situaţia inversă. Cea în care omul are talent, are inteligenţă, are fantezie, mă rog, are de toate, dar n-are bani.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Războiul cu Maiorescu, ca parte indisolubilă a Centenarului Eminescu, reprezintă, în perioada respectivă, sub toate aspectele, expresia unei polemici mai ample, dar la fel de crâncene, angajate cu întreaga publicistică social-politică şi culturală consacrată lui Eminescu în anii interbelici. Ca punct de reper fundamental al exegezei eminesciene, dar şi ca reprezentant de seamă al criticii anterioare, era de aşteptat ca Maiorescu să devină ţinta obligatorie a tuturor articolelor de reconsiderare a poetului.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 258, anul II, sîmbătă, 1 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Ocolită în ultimul timp, viaţa din România revine brusc şi spectaculos în atenția opiniei publice internaționale. Ieri după-amiază, prestigioasa Agenţie France Presse transmitea de la Bucureşti în toată lumea: „Vînt de panică în România în ajunul marilor ridicări de preţuri“. Aşa cum se vede şi din traducerea publicată în pagina a treia a numărului nostru de faţă, corespondenţa descrie în tonuri senzaționale ceea ce s-ar putea numi uraganul cumpărării care s-a năpustit asupra României în aceste zile: luarea cu asalt a fabricilor şi centrelor de pîine, pustiirea magazinelor, cumpărarea a tot ce se întîlneşte în cale.