Mariţa Cocîrlă pe numele ei din buletin, Mary, pe numele ei de vedetă, a debutat la rubrica Meteo. Înzestrată cu o fustă scurtă, cu puţin mai mare decît frunza Evei, și cu o bluziţă amintind de o plasă împotriva ţînţarilor, pentru ca telespectatorii bărbaţi să se întrebe care sînt sfîrcurile, iar telespectatoarele, dintre pensionarele care stau la televizor cu căciuliţe de lînă trase pe frunte, s-o căineze că n-are bani pentru o bluză ca lumea, citea după un ecran uriaş, special croit pentru ea, şi arăta cu un beţigaş, temperaturile zilei.
- LXXXV - Atmosferă Zi de moină în Marele Oraş. Trec domni cu şube descheiate, ca să li se vadă, dedesubt, fularul de mătase şi cămaşa argintie, cu gulerul cotropit de răsfrîngerea cefei. În Piaţa Kogălniceanu, făcînd arc scînteietor şi albastru, troleibuzele opresc într-una din cele mai aglomerate staţii din Capitală. Înăuntru, lumea se striveşte încetul cu încetul, într-o atmosferă calmă, civilizată. Prin fereastra dinspre trotuar, se vede faţa chinuită a unui ins cu bască. Nimeni nu ştie (şi nu va şti niciodată) ce i se întîmplă.
Ori de cîte ori merg peste hotare, procedurile tipice familiei Cristoiu includ, în chip fatal, însoțirea Doinei, soția, în călătoriile ei cristoforcolumbiene prin marile magazine. De cele mai multe ori, o dată ajunși în zona comercială, decidem să ne despărțim și cădem de acord asupra unei ore și a unui loc de întîlnire. Ne vedem în față la... (alegem o clădire uriașă și, mai ales, ultracunoscută), la ora... fix. Cine vine primul așteaptă. E pentru mine un moment favorabil.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) S-a spus şi s-a scris că principala cauză a greşelilor din literatură şi artă în perioada proletcultistă a constituit-o personalitatea celor investiţi cu funcţii de răspundere în ierarhia administrativă a culturii. S-a lăsat să se înţeleagă, de exemplu, că o mai bună pregătire marxistă a îndrumătorilor, o mai solidă cultură generală, un gust estetic mai subtil, ar fi făcut ca alta să fie configuraţia perioadei 1947-1953 din istoria literaturii contemporane. Fără a neglija rolul oamenilor în stabilirea unui anumit curs al evenimentelor...
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 297 anul II, miercuri, 16 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ În ciuda dezminţirilor ferme date de ambele părți, zvonurile privind posibila formare a unui guvern FDSN – PNŢCD capătă o tot mai mare credibilitate. Într-un caz atît de delicat cum sînt tatonările pentru noua alianţă politică, lucrurile stau în permanenţă sub semnul incertitudinii. Dacă negocierile există, ele sînt duse în cel mai deplin secret. În plus, ele pot fi abandonate în orice clipă. Mai ales cînd e vorba de adversari consideraţi pînă mai ieri drept ireconciliabili: FDSN si PNȚCD.
Cei din Vintileasa veniseră de acasă cu pahare de vin în mînă pe pajiștea din marginea satului, ca să ciocnească în chip festiv cu cei trei extratereștri sosiți de pe Venus. Totul pornise de la o chemare anonimă lansată pe rețelele sociale în zorii zilei cu sosirea Înalților Oaspeți: Azi la ora 17, întîlnirea la un pahar de vin cu oaspeții noștri dragi de pe Venus. Vinul îl aducea fiecare de acasă. În Vintileasa dialogul pe rețelele sociale ajunsese principala ocupație a foștilor viticultori. Pe vremuri, cînd urma să pună sare în oala cu ciorbă, dacă nu știa de cîtă e nevoie, lelița ieșea din bucătărie, după ce în prealabil închidea bine ușa...
- LXXXIV - La Cabinetul medical Doi tipi măslinii – soţ şi soţie – s-au prezentat la Cabinetul medical, pe motiv că băieţaşul lor – un puradel cu ochelari, extrem de vioi, – are un şarpe în burtă. Din cauza asta copilul bea hectolitri de lapte. Cu toate acestea, el slăbeşte de la o zi la alta. Şarpele nu-i lasă nici măcar un mililitru. Doctorul de familie, care îi ia în serios, ascultă burticica puradelului cu stretoscopul, ciocăneşte în ea, ca într-o tobă, pune şi urechea, ca să vadă dacă nu cumva se aude un sîsîit, şi, în final, le dă trimitere la Bucureşti, la o clinică privată dotată cu scanner de înaltă performanţă.
Se înțelege că, o dată intrat în Cazinoul de la Monte Carlo, după ce mi-am luat inima în dinți, ca să-mi fac curaj să trec pe lîngă cel de la ușă, prin aspect amintind de un mareșal al lui Napoleon, m-am interesat doar de două obiective: – Sala principală, ca să mă pot făli urmașilor c-am jucat la Monte Carlo. – W.C.-ul Cazinoului, pentru că acesta se înscria în documentarea mea planetară despre W.C.-uri. W.C.-ul de aici nu e unul obișnuit. E W.C.-ul celui mai cunoscut obiectiv turistic din Monaco alături de Prințul de Monaco și de portul în care stau trase la chei, ca niște vaci legate la staul, iahturile de lux.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) De pe poziția de deținătoare a monopolului principialității, Scînteia se manifestă și ca principal instrument de demascare a abaterilor de la ideologia marxist- leninistă și mai ales a manifestărilor dușmanului de clasă. Scînteia din 8 iulie 1948 consacră Cronica teatrală – semnată de Victor Bârlădeanu – spectacolului Uite Stroe, nu e Stroe, de la Grădina Volta-Buzeşti.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 296 anul II, marți, 15 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Cele mai multe scrisori dintre numeroasele pe care le primesc sînt plîngeri. Disperaţi că nimeni nu-i ascultă, oamenii se adresează Evenimentului zilei. Cu fel de fel de jalbe. De la faptul că justiția nu le face dreptate pînă la faptul că n-au unde să stea. Deoarece oamenii care ne scriu au fost plimbați de colo-colo fără să fie ascultați măcar, scrisorile lor au o acută disperare. Se adresează ziarului, redactorului său şef, ca la ultima speranță. După un an (de cînd apare Evenimentul zilei) de scrisori primite pot face o clasificare a disperărilor:...