Vremurile schimbîndu-se, Ion Tarbă, primul secretar al raionului, apoi prim secretar al regiunii şi, ulterior, membru al Biroului Politic, se întoarse în Vintileasa ca pensionar. În tot timpul ascensiunii sale, îşi aranjase casa bătrînească de lîngă Magazinul universal, vecin gard în gard cu popa Durbacă. Pusese asfalt de la poartă pînă la intrarea străjuită în permanenţă de un bec colorat albastru, tencuise casa şi-i făcuse sobe de teracotă, calme şi călduroase iarna, ca nişte ursoaice tăcute, trăsese înăuntru apă curentă şi instalase televizor. Pe dinafară casa nu arăta cine ştie ce.
- LX - Reclamă Lanțul de magazine Penny face următoarea reclamă radio la gogoșari: Sîntem urmașii lui Traian și Decebal. Veniți la Penny ca să luați gogoșarul Traian! Un alt lanț de magazine, Megaimage, afișează pe toți pereții îndemnul: Cu un ghiveci de dovlecei puteți cîștiga 100 de euro. Pentru a dovedi că acești 100 de euro există și nu sînt un tras pe sfoară, deasupra textului e reprodusă o bancnotă de 100 de dolari. Ghiveciul de dovlecei, în borcane care te întîmpină triumfătoare într-o expoziție ad-hoc, face parte parte dintre produsele care nu se vînd neam, cu toate reducerile de pînă acum.
Pe la prînz, venind acasă de la birou, deschid ușa de la dulapul cu haine din dormitor, ca să iau ceva. Dinăuntru țîșnește Tzontzy. A rămas acolo, închis de azi dimineață, de pe la 9. Acum e 16. A stat înăuntru nu mai puțin de șapte ore. Dacă n-aș fi avut ceva de căutat, aș fi deschis dulapul abia noaptea tîrziu, pe la unu. Tzontzy ar fi rămas în întuneric și in spațiu strîmt o jumătate de zi. O chem pe Doina pentru a-i dezvălui situația. Mă aștept, potrivit tradiției, să-l compătimească pe Tzontzy pentru suferința psihică îndurată și să-l ia în brațe, ca să-l legene, cu scopul declarat de a-l elibera de stres. Doina vine de urgență. Dulapul e răvășit în partea de jos.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Asemănător Centenarului Eminescu, unui alt eveniment literar, Centenarul Caragiale, i se conferă proporţii naţionale. Printre manifestările oficiale: Spectacol festiv cu O scrisoare pierdută în 7 februarie 1952 la Naţionalul bucureştean. Participă toţi membrii Biroului Politic al C.C. al Partidului; Şedinţa solemnă a Academiei R.P.R., 8 februarie 1952, Conferenţiază: Traian Săvulescu, Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Maria Banuş; 8 februarie 1952: Adunare festivă la Ateneul român.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 271, anul II, luni, 17 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ În vara anului trecut, dl Ion Iliescu şi-a concentrat întreaga sa campanie electorală pe denunţarea corupţiei și a angajării în lupta împotriva celui mai primejdios flagel al societății româneşti de după decembrie 1989. Această campanie se numără printre cauzele care i-au adus dlui Ion Iliescu victoria la scrutinul prezidenţial din septembrie 1992. Și-a spus aici cuvîntul, în primul rînd, starea de spirit a societății româneşti din toamna lui 1992.
Primăriţa din Floreşti candidează la un nou mandat. În orăşel nu s-a făcut nici un sondaj de opinie. Nu pentru că n-ar fi bani pentru a comanda unul, Doamne fereşte! ci pentru că nu se pot face. Înaintea scrutinului anterior, un institut de la Bucureşti, primind comanda de la partidul primăriţei, a încercat să realizeze un sondaj de opinie. A fost un dezastru. Toate femeile oprite pe stradă şi întrebate Dacă duminica viitoare ar fi alegeri, dumneavoastră cu cine aţi vota? au refuzat categoric să răspundă.
- XLIX - Săptămînal Mihăiță Ciumpu a debutat în primii ani postdecembrişti cu afacerea săptămânalului intitulat Draga mea. Scris de ziarişti care lucraseră mai înainte la Femeia, Săteanca, Rebus şi Viaţa sindicală, săptămînalul tipărea cu precădere sfaturi date tinerilor care-şi începeau viaţa sexuală. Jumătate din publicaţie se referea la componenta sentimentală a relaţiei bărbat-femeie. Adolescenţii şi tinerii erau învăţaţi cum să-i spună fetei c-o iubeşte în condiţii ieşite din comun cum ar fi: fata era supravegheată straşnic de părinţi, fata era surdo-mută sau – şi mai grav – cu înclinaţii lesbiene fără s-o ştie încă.
Am plecat în vacanță lăsînd pisoiul singur în apartament. Era pe vremea cînd în viața noastră nu apăruse Motty. Prin urmare pisoiului îi spuneam Pisoiul și nu Tzontzy. Nevoia de a-l boteza a venit în clipa cînd în casă zburdau doi pisoi și trebuia să-i deosebim. Contracost, o femeie din bloc a venit din cînd în cînd și i-a dat de mîncare. De fiecare dată, respectiva i-a trimis un beep Doinei, și Doina a sunat-o imediat, ca să aflăm amănunte despre pisoi. Sîntem la Nisa, pe legendara Promenade des Anglais.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Cum are lor, practic, în cazul clasicilor, mînuirea trecutului literar-artistic în scopurile prezentului? În primul rînd, prin intermediul istoriei şi criticii literare. Sub semnul partinităţii înţelese ca opusă obiectivităţii ştiinţifice şi al valorificării moştenirii literare înţelese ca restabilire a Adevărului, articolele de istorie literară apar ca simple texte de propagandă şi agitaţie polemizînd simplist cu trecutul. Propunîndu-şi ca principal scop să evidenţieze ostilitatea societăţii burgheze faţă de marii scriitori și falsificarea acestora de către critica din trecut...
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 270, anul II, sîmbătă, 15 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Acum, cînd se încheie publicarea în serial a documentului prezentat de dl Gheorghe Florică în faţa Comisiilor parlamentare de apărare, ordine publică şi siguranță națională, ne simțim datori cititorilor noştri cu o explicație. Cu atît mai mult se impune asta, cu cît pe seama iniţiativei noastre publicistice s-au spus și s-au scris în aceste zile numeroase fantasmagorii. Între acestea, la loc de frunte se situează presupunerea că ne-am fi înscris în strădaniile unor forţe interesate în a stopa mersul cercetărilor în Afacerea Ţigareta.