Admiterii, cel mai important eveniment din Vintileasa după ducerea vacilor la taurul comunal, cu mult peste adunarea generală a Cooperativei Agricole de Producţie în care se discuta împărțirea banilor, îi urma o lună de comentarii, polemici şi istorisiri de păţanii. Dacă ai fi văzut cum se discuta despre admitere ai fi crezut că fiii şi fiicele celor din sat nu fuseseră pînă la Iaşi, pînă la Bucureşti sau pînă la Cluj, ci pînă dincolo de Cercul Polar, şi că se întorseseră de acolo unde fuseseră nu admişi sau respinşi, ci vii sau morţi.
- XXVIII - Expoziţie O sirenă anunţă închiderea pentru azi a Expoziţiei naţionale de materiale de construcţii. Un paznic în halat de un albastru spălăcit pune lacătul. Uriaşa mulţime a vizitatorilor s-a trezit, deodată, în faţa unui timp în plus. Sunt sute, mii de inşi: bucureşteni cu familiile, ţinînd în mînă, răsucite, pliantele macaralelor turn şi, ici-acolo, cîte-o pungă ciupită de la un pavilion străin, provinciali năuciţi de huruitul Marelui Oraş, grupuri de elevi veniţi în excursie. Energia rămasă după rătăcirea prin Expoziţie trebuie să-şi găsească istovirea.
Cînd cei de la Ambasada Coreii de Sud m-au întrebat ce m-ar interesa de-a lungul vizitei în țara lor, pentru a-mi împărți săptămîna pe momentele unui program riguros, am răspuns fără să clipesc, Economia. O călătorie într-o țară străină e ca intrarea în viață. Ce oameni și ce locuri ai vrea să cunoști? Ridici din umeri, descumpănit. Viața e o împărăție infinit de bogată. Cum să poți alege pe loc, din imensitatea ei ca suprafață și adîncime, anumiți oameni și anumite întîmplări?
În acelaşi timp, „scepticismul ieftin al intelectualilor“, neîncrederea în „mlădiţele viitorului“, e o atitudine permanent suspectată politico-ideologic şi chiar demascată în intervenţiile din presa literar-artistică. Editorialul revistei Flacăra din 22 aprilie 1950, ”Învăţăturile lui Lenin sînt şi rămîn veşnic vii“, reamintesc drept principal pericol al momentului „batjocorirea elementelor noului“: „Lenin şi Stalin ne învaţă să demascăm, de pe o poziţie principială, de partid...
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 247, anul II, vineri, 16 aprilie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Luni, 19 aprilie, dl Ion Iliescu va pleca la Washington pentru a participa la inaugurarea Muzeului Holocaustului. Aşa cum se desprinde din corespondența publicată în numărul de față al ziarului nostru, cît şi din alte relatări, nu e vorba de o vizită oficială, la invitația preşedintelui Bill Clinton, ci de o vizită particulară, la invitația organizatorilor marii manifestări care se vrea inagurarea Muzeului Holocaustului.
Cîştigînd bine în acel an la colectiv, Vasile Norocea hotărî să se fotografieze împreună cu nevastă-sa. Şi el, şi nevastă-sa erau strîmbi de atîta muncă, şi, în plus, nu se mai fotografiaseră de vreo 20 de ani, de pe vremea schimbării buletinelor. Dar atunci, dacă se gîndea bine, nu putea fi vorba de o fotografie. Fotograful adus de Miliţie, un cooperator din Floreşti, făcuse totul în cea mai mare grabă, fără să-i aranjeze, singura lui grijă fiind ca omului să i se vadă urechile. Acum însă era vorba de altceva, de un tablou ce urma să fie atîrnat în camera de la drum, înfăţişîndu-i pe ei în haine de sărbătoare...
- XXVII - Şi-a găsit o ocupaţie! În ultima vreme, Mihăilă Mihalcea, din Curechiu de Cîmpie, pensionar militar, după ce-a fost timp de 30 de ani plutonier major de administraţie, şi-a găsit o pasiune. Caută greşeli gramaticale în Mersul trenurilor de călători. După ce găseşte una, face o sesizare la forurile competente. Cei de la Poştă îl ştiu ca pe un cal breaz, ba mai mult, s-au săturat de el pînă peste cap. La două zile o dată se trezesc cu el interesîndu-se dacă i-a venit răspunsul.
Exploatarea trecutului aparţine sferei mai largi a exploatării turistice în general. Din acest punct de vedere n-are importanţă biografia locului, important e, ca dintr-un motiv sau altul, el să fie celebru. În Sicilia, de exemplu, am luat cunoştință cu punerea la treabă a vulcanului Etna. Din cîte se ştie, Etna e unul din vulcanii europeni în activitate. În adîncurile sale clocoteşte o fiertură mortală, gata în orice clipă să dea peste margini. Cînd începe să pufăie, toată lumea din jur, pe o suprafaţă de cîţiva kilometri, o ia la goană încotro vede cu ochii. Astfel de neplăceri sînt compensate din plin de celebritatea Etnei.
Sub semnul soluţiei de îndrumare din „Să smulgem din noi înşine poziţiile de auto-apărare ale capitalismului!“, perioada 1947-1953 e dominată de orientarea întregii literaturi către reflectarea cu precădere a „mlădiţelor viitorului“. Prin intermediul unor concepte de îndrumare, precum tipic, esenţial, important, din multitudinea de fapte complexe şi contradictorii ale realităţii, literatura e obligată să abordeze şi să aducă în creaţie doar aspectele pozitive. A te duce pe teren, a avea contact cu realitatea nu e suficient. Trebuie să ştii să discerni în această realitate semnele noului:
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 246, anul II, joi, 15 aprilie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Nu s-ar putea spune că dezbaterea în parlament a Legii bugetului stîrneşte prea mari emoții colective. Fiecare şedinţă nu înseamnă altceva decît luarea în discuţie şi întoarcerea pe-o parte şi pe alta a unor cifre. Cine să facă pasiune mortală pentru cifre? Nimeni. Nici măcar parlamentarii. Aceştia chiulesc pe rupte de la şedinţele din Dealul Mitropoliei. Cei care catadicsesc să vină, totuşi, nu se prea omoară cu atenţia. În timp ce la tribună trimişii guvernului se zbat să apere bugetul de încercările opoziției...