Culai Bobîrlă şi Gica Bobîrlă, cei doi copii ai Getei Bobîrlă, o bătrînă din Vintileasa, rămasă văduvă după ce bărbatul-său se înecase într-o cisternă cu parfum falsificat, sînt tare furioşi. Zic în gura mare că vor merge pînă-n pînzele albe ca să li se facă dreptate. La o adică, sunt în stare să ajungă şi la Cotroceni; au ei o cunoştinţă, o mătuşă mai depărtată, care stă pe lîngă Palatul Cotroceni şi care-l ştie pe preşedinte: doar îl vede în fiecare zi, cînd trece cu maşina la serviciu! Sînt furioşi, pentru că Geta Bobîrlă a fost nedreptăţită la concursul Muma-Pădurii, faza pe judeţ, şi deci nu s-a calificat pentru faza pe ţară.
- XXIX - Cu trenul Cum, la întoarcerea acasă de la Cluj o iau prin Adjud, va trebui să străbat defileul Ghimeş-Palanca. Un traseu mai puţin frecventat, astfel că, în gara Izvoare, nu sunt de cumpărat bilete gata. Mi se face un bilet de mînă, după ce, în prealabil, casierul, care e şi impiegat şi femeie de serviciu pentru sala de aşteptare, a cerut un loc tocmai de la Cluj. La cîteva minute după ce primesc biletul, sosesc încă alţi patru călători pentru trenul meu. Casierul se arată supărat că trebuie să pună din nou mîna pe telefonul cu manivelă. – Ce Dumnezeu, nu puteaţi să veniţi toţi deodată?! bombăne el, rîşnind într-una la manivela telefonului.
Propaganda ceaușistă s-a străduit să deseneze Coreea de Nord în culori atrăgătoare. Strălucit exemplu de riscurile implicate în orice propagandă și, cu atît mai mult, într-una deșănțată, românii au ajuns să aibă față de coreenii de nord o stare de spirit ce ar putea fi definită drept curiozitate amuzată. Reportajele din presă și de la televiziune ne înfățișau un popor de pionieri tembeli. Ca europeni, noi, românii, nu putem pricepe, oricît se chinuia propaganda ceaușistă să înțelegem, cum e posibil un asemenea cult al personalității.
Apărută în 1949 la Editura pentru Literatură şi Artă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., urmare directă a criticilor aduse volumului „Întîlnirea din Pămînturi“, nuvela lui Marin Preda, „Ana Roşculeţ“ , se remarcă prin complexitatea personajului principal, Ana Roşculeţ, prin atenta radiografiere, în toate implicaţiile sale, a procesului complex de transformare morală şi politică a unei muncitoare. Cu aceeaşi intensitate cu care semnalase schematismul ca o deficienţă a literaturii de actualitate, întreaga critică va saluta antischematismul nuvelei lui Marin Preda...
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 248, anul II, sîmbătă, 17 aprilie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Scriam în numărul de ieri al ziarului nostru că, participînd la comemorarea Zilei Holocaustului de la Templul Coral şi mergînd la Washington pentru a fi prezent la inaugurarea Muzeului Holocaustului, dl Ion Iliescu poate trece drept adeptul nedreptei culpabilizări a poporului român pentru perioada regimului antonescian. Situație destul de riscantă în ce priveşte capitalul său politic dacă ne gîndim la sensibilitatea românilor la eforturile de a fi prezenți printre responsabilii de ororile Holocaustului.