Se hotărî pe neaşteptate, într-o noapte, mai spre sfîrşitul verii, cînd şedeau – el şi nevastă-sa – la masa din curtea casei, lungind din plictiseală cina, începută cu vreo oră mai înainte. Mai tîrziu, cînd Virgil Toloacă ajunse la Sanatoriul de Boli Nervoase, cu un diagnostic deloc favorabil, nevastă-sa, Lucreţia, revăzu o serie de lucruri întîmplate înaintea momentului crucial şi trase concluzia că ar fi trebuit să se îngrijoreze. De exemplu, bărbatu-său începuse să fie preocupat de situaţia crocodililor.
- XXV - Aşteptînd telegrama Ecaterina Bereleu n-a reuşit nici anul ăsta la facultate. Taică-său zice prin sat că profesorii i-au pierdut teza şi că, în momentul cînd o găsesc, o vor chema imediat la Bucureşti pe fiică-sa. Drept urmare, merge în fiecare zi la Poştă, să vadă dacă n-a venit telegrama. * Autostrada gropilor La intrarea pe autostradă, o plăcuţă te informează că de acolo începe Autostrada. Dedesubt, cineva a scris, cu cărbune, după ce a încercat să taie numele vopsit anterior:| Autostrada gropilor. Mîna păcătosului adevăr grăieşte!
Fumatul e interzis pe toate aeroporturile lumii. Inclusiv pe cel din Milano. Ca să fie bine înţeleasă decizia, pe toţi pereţii aeroportului tronează o ţigară uriaşă de proporţiile unei rachete de croazieră, tăiată de o linie roşie, trasă de o mînă hotărîtă. La Milano fac escală în drumul spre Marsilia. După trei ore de zbor, în care nu numai că n-am fumat, dar, mai mult, am fost nevoit să suport zîmbetele politicoase ale stewardeselor, simt o nevoie năprasnică să trag un fum. Popasul e de două ore. Îmbarcat pe alt avion, voi petrece încă două ore fără ţigară.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) În prima parte a anului 1948, contactul scriitorilor cu noua realitate, înţeleasă ca mutaţie spectaculoasă în statutul unor clase şi categorii sociale (noua poziţie în societate a clasei muncitoare, de exemplu), cît şi ca manifestare a unor noi procese şi fenomene (şantiere naţionale, conştiinţa socială etc.) e deja o permanenţă a vieţii literar-artistice româneşti. Considerat a fi una dintre modalităţile educării revoluţionare a scriitorilor şi, prin aceasta, a făuririi unei literaturi socialiste, contactul scriitorilor cu noua realitate face subiectul unor gesturi largi, patetice.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 240, anul II, joi, 8 aprilie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ În replică la editorialul „Bătrîneţea, faţă în faţă cu nesimţirea“, o cititoare care semnează Luana Şuhan îmi trimite o lungă scrisoare. Aşa cum susține distinsa noastră corespondentă, deşi are 30 de ani, domnia-sa se consideră încă o componentă a generației tinere. În consecință, dna sau dra Luana Şuhan mă lasă să înțeleg că vorbeşte în numele acestei generații tinere. În editorialul meu, plecînd la un moment dat de la o scrisoare trimisă de o cititoare mai în vîrstă, analizam fenomenul tinerilor care nu-i respectă pe bătrîni.