Scînteia avea să organizeze o amplă discuţie, în cîteva numere consecutive, cu trimitere de la pagina întîi, pe tema dacă un bărbat de tip nou, cu o conştiinţă înaintată, are voie sau nu să-şi bată nevasta. Se primiră scrisori din toată ţara, publicate de ziar la loc de cinste, împreună cu ample reproduceri în facsimil. Asta pentru a dovedi, graţie greşelilor de gramatică evidente, că scrisorile aparţineau ţăranilor săraci şi nu chiaburilor, zişi şi lipitorile satului. Se susținea că țăranii săraci erau analfabeți, pentru că nu-i lăsase regimul burghezo- moșieresc să meargă la școală, în timp ce chiaburii avuseseră bani ca să învețe.
- XIX - Moarte aparentă Sevastiţei Stan i-a murit bărbatul. Lucra ca şofer pe o Salvare. Aducînd în viteză la Spitalul judeţean o babă în comă profundă, maşina căzuse într-o rîpă. Baba se trezi brusc şi începu să critice serviciile publice din România, iar el, şoferul, muri pe loc. Potrivit anchetei deschise de Protecţia muncii, nu din cauza răsturnării în rîpă, ci dintr-un infarct provocat de spaima că va trebui să plătească toată viaţa baba din Salvare, dacă murea în urma răsturnării. Sevastiţa nu plînge însă, cum se aşteaptă toţi de la o femeie lovită de o asemenea nenorocire.
Dacă la Barcelona nu dai de nici un wc nici dacă l-ai căuta cu Interpolul, la Roma, instituţia asta a statului de drept, la fel de importantă pentru o ţară ca şi Justiţia independentă şi Serviciul Secret trecut sub control parlamentar, îţi iese în cale peste tot, ba chiar aş putea spune se manifestă cu o anume ostentaţie, asemănătoare celei cu care un guvern se laudă c-a făcut şi c-a dres într-un an electoral. În nucleul fostului imperiu universal vei întîlni astfel trei permanenţe, trei lucruri care, după săptămîni de stat, dînd de ele zilnic...
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Apărută în 1949 la Editura pentru Literatură şi Artă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., urmare directă a criticilor aduse „atemporalităţii“ volumului „Întîlnirea din Pămînturi“, nuvela lui Marin Preda, „Ana Roşculeţ“ , se remarcă tocmai prin complexitatea personajului principal, Ana Roşculeţ, prin atenta radiografiere, în toate implicaţiile sale, a procesului contradictoriu de transformare morală şi politică a unei muncitoare, proces definitoriu al actualităţii. Cu aceeaşi intensitate cu care semnalase schematismul ca o deficienţă a literaturii de actualitate...
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 233, anul II, miercuri, 31 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Cu puţin timp în urmă, ziarul nostru a publicat, timp de cîteva zile, mai multe ştiri privind existenţa în PAC a unei surde, dar acerbe confruntări între două grupări: cea a dlui Stelian Tănase, vicepreşedinte, şi cea a dlui Nicolae Manolescu, preşedinte al partidului. La vremea respectivă, informaţiile tipărite de noi au primit din partea liderilor PAC un val de dezminţiri viguroase. Deşi informațiile publicate de noi erau corecte, n-am reacţionat la dezminţirile venite din partea liderilor PAC.