După cum fusese sfătuit din Vintileasa, ajuns la București, Ion Carabă merse direct la Poșta Centrală și căută lista abonaților la serviciul telefonic din Capitală. Era un cărțoi albastru, cu filele rupte și mînjite, o zdreanță tipografică, nu o carte, mă rog, dar el venise la București nu pentru a cerceta starea cărții de telefoane, ci pentru a-l căuta pe Ionel Tacu, despre care toată lumea din sat spunea că e ușor de găsit: E de ajuns să intri în oraș și să întrebi de Ionel Tacu, cel care are un băiat la facultate, și imediat ți se va spune unde stă.
Congres amînat Congresul extraordinar al Partidului, convocat pentru desemnarea Guvernului din umbră, a fost amînat sine die. Femeia de serviciu, la care rămăsese azi noapte cheia, a fugit în Spania cu un căpşunar. Lăcătuşul Partidului n-a reuşit s-o deschidă, deşi se angajase să facă asta în faţa Comitetului Executiv, întrunit în Plen. * Pe șosea O luăm pe șoseaua care leagă Buzăul de Slobozia, indicată de săgeata unui panou căruia îi lipsește vîrful, putrezit de vreme. Inspectoratul General al Poliției și-a tras și el un facebook.
Ce sunt recepţiile şi dineurile? Iată o întrebare la care, sunt sigur, familiarii acestor manifestări specifice secolului XX, cu greu ar putea să răspundă. Ca participant din plin la unele din aceste forme de viaţă modernă, aş putea răspunde fără să clipesc: Recepţiile şi dineurile sunt manifestări create pentru a răspunde nevoii funciare a omului de a bea şi mînca pe gratis. O recepţie sau un dineu, indiferent de nivelul şi numărul participanţilor, te încîntă prin eleganţa şi strălucirea toaletelor. Te dă gata murmurul confuz al sutelor de dialoguri, presărat ici-acolo, așa cum se întîmplă cu un cozonac cu stafide, de clinchetul scurt al paharelor...
3. Cum a putut fi arestat Gigi Kent Fabuloasa îmbogățire peste noapte a unor personaje postdecembriste ca Zaher Iskandarani, Gigi Kent şi altele n-ar fi fost posibilă fără complicitatea unor vîrfuri ale Puterii. E suficient să amintim în sprijinul acestei teze creditele uriaşe primite pe de-a moaca de respectivii de la bănci, incredibilele facilități în cumpărarea unor proprietăți de stat, expectativa organelor de control faţă de afacerile lor răsunătoare. Cu toate acestea, respectivii au fost vîrîți la zdup, dați pe mîna mass-mediei, tîrîți prin procese. Cum a fost posibil aşa ceva dacă ei s-au bucurat de o înaltă protecţie?
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 225, anul II, luni, 22 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Aşa cum arătam în editorialul de sîmbătă, cei doi adversari – opoziţia şi majoritatea parlamentară – n-au avut drept obiectiv, în cadrul şedinţei de vineri, rezultatul votului. Acesta era bănuit de toată lumea, şi de opoziţie, şi de majoritatea parlamentară, şi de analiştii politici. În aceste condiţii, discursurile din şedinţă, atît dinspre opoziţie, cît şi dinspre putere, n-au vizat înclinarea votului într-o parte sau alta. Toată lumea era conştientă că rezultatul votului urma să fie stabilit după alte criterii decît cele ale puterii sau slăbiciunii argumentelor de la tribună.