Cu adevărat în încurcătură intrară cei de la Consiliul Popular Vintileasa cînd primiră, prin Poşta secretă, Decretul Consiliului de Stat cu numărul 4000/1987. Numărul ăsta nu era unul izvorît din fantezia odihnită a celor de la Cancelaria Consiliului de Stat. Era, într-adevăr, cel de-al patrumiilea Decret emis pînă la acea dată de la începutul anului. La sediul Primăriei se aduce poşta secretă. E dimineaţă, pe la nouă, secretara îşi bea cafeaua împreună cu contabila. Sorbind repede, să nu le frigă, stau pe scaunele înalte, incomode şi tăifăsuiesc despre scumpirea preţurilor.
- XXIV - Accident pe pod Circulaţia de pe pod s-a oprit pe ambele sensuri. Maşinile stau cu motorul stins şi uşile larg deschise. Călătorii au luat-o în sus, către capul coloanei unde, dată fiind lumea adunată, e clar că s-a întîmplat ceva. Pare să se fi petrecut un accident. Sunt, într-adevăr, toate datele unui accident nu grav, ci extrem de grav. Cel puţin, aşa se schiţează din clipa cînd, ridicîndu-te pe vîrfuri, reuşeşti să arunci o privire. Chiar în mijlocul drumului şade lungit pe asfalt un tînăr pletos, într-un trening verde cu dungă albă
Istoria modernă a Americii este marcată, din cîte se ştie, de drama minorităţii negre. Discriminarea la care a supus-o majoritatea albă este cunoscută de generaţia matură din România de azi, încă de pe vremea propagandei comuniste de tip stalinist. Simplistă pînă la primitivism, această propagandă exagera la modul absurd. Dacă ar fi fost să-i dăm crezare, copacii americani gemeau de negrii atîrnaţi în ştreang de către albi, albi fioroşi, nu numai pentru că aveau brîul burduşit cu pistoale, dar şi pentru că beau Coca-Cola.
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Este, oare, într-adevăr „Mitrea Cocor“ un salt în creaţia sadoveniană? Răspunzînd afirmativ, critica perioadei 1950-1953 se referea, fără s-o mărturisească deschis, la saltul ideologic, la mutaţia survenită în viziunea de lume a marelui scriitor. Această referire exclusivă la mutaţia în ideologie nu mărturiseşte, nicidecum, o anume stînjeneală produsă de realizarea estetică a romanului. În contextul perioadei 1950-1953, după dezbaterile din jurul romanului „Negura“, de Eusebiu Camilar (ianuarie-februarie 1949)...
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 238, anul II, marți, 6 aprilie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Mult timp după alegerile din mai 1990 a fost limpede că presa regimului Iliescu nu se va putea bucura de semnăturile unor personalități intelectuale de prestigiu. Azi şi Dimineața, pe atunci înfrățite sub semnul alianţei de nezdruncinat Roman – Iliescu, abia dacă puteau să smulgă colaborarea unor mediocrități autohtone. În criză de autorități morale şi intelectuale, cele două publicații au apelat atunci la tot felul de necunoscuți din străinătate, necunoscuţi drapaţi însă sub titluri pompoase.
Mihalache Buric venise în Vintileasa din Australia, unde emigrase cu părinţii înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Era de loc din altă parte, dintr-un sat de pe lîngă Galaţi. Cum ajunseseră ai lui în Australia nu era prea greu de ghicit. Îi mînase, ca pe mulţi alţi români, gîndul că acolo, la antipozi, se vor pricopsi, aşa cum încercau să-i convingă, de altfel, reportajele apărute în Universul. Mai greu de ghicit era cum de plecase el din Australia, la onorabila vîrstă de 40 de ani, după ce ai lui prinseseră ceva cheag.
Gigel Oraca şi-a trimis porumbiţa de 5000 de euro pe traseul Cocîrlații de Sus-Santa Fé şi retur, cu un mesaj patriotic, sugerat de şnurul tricolor legat de un picior al păsării. Potrivit Programului stabilit de Gigel, mesagera urma să facă escală pe o insulă pustie din Atlantic, să ajungă la Santa Fé, să se odihnească o zi şi o noapte, după care, luînd în cioc o crenguţă locală, să se întoarcă în Cocîrlați, tot cu o escală în mijlocul Atlanticului.
Potrivit tuturor ghidurilor – aceste Biblii ale călătorului în străinătate – în epoca Mariei Tereza, Graben era punctul de întîlnire a lumii elegante și a prostituatelor. N-aș putea spune dacă, în cele trei seri cît am bîntuit fără rost pe respectivele străzi din Centru – Graben, Kärntner și Kohlmarkt – am zărit vreo prostituată. Posibil să fi fost. Printre atîtea femei și bărbați umblînd încolo și încoace, cu sau fără treabă, se va fi găsit și vreo prostituată. Pînă la dezlegarea enigmei, cele trei străzi rămîn pentru mine nu prea diferite...
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Un caz deosebit de rescriere (la propriu) a unei opere interbelice identificate ca aparținînd realismului critic, de pe pozițiile realismului socialist, îl constituie romanul 1907 de Cezar Petrescu. Totul a început cu un alt roman al cunoscutului prozator, Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de mîine, apărut în 1955 la Editura tineretului. Aflat în vizită la preşedintele Gospodăriei Agricole Colective 1907 din Boiştea, care e nimeni altul decît Ion Săracu, personajul narator al volumului Războiul lui Ion Săracu...
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 237, anul II, luni, 5 aprilie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Spre deosebire de alte întîlniri americano-ruse, reuniunea Bill Clinton – Boris Elțîn de la Vancouver nu s-a bucurat de o prea mare atenție din partea presei internaționale. Una dintre explicații ar putea fi oboseală faţă de subiectul pe care-l reprezintă fiecare din cei doi președinți. Atît Bill Clinton, cît şi Boris Elțîn au avut deja un moment de vîrf în mass-media de pe glob. Preşedintele american, prin răsunătoarea sa victorie electorală, Preşedintele rus, prin confruntarea sa cu Parlamentul.