Podul de peste rîu, cîntărind două tone și ceva, a fost furat azi-noapte. Echipa de procurori, venită de la București pentru investigarea unui caz de corupție cu Fonduri Europene, a trebuit să treacă dincolo, în satul vecin, unde urma să audieze un martor, cu barca cu care Stelu Pândele merge la furat struguri din viile de pe marginea rîului. În sat au poposit recent cîțiva inși de la Fundația Monte Cristo din Marsilia, o fundație avînd drept obiect de activitate protejarea imaginii lui Edmond Dantes, celebrul erou al nu mai puțin celebrului roman Contele de Monte Cristo de Al. Dumas.
Plaja din Nisa e alcătuită, potrivit ghidurilor, din două părți: Plaja cu plată, mai precis plaja privată, a restaurantelor și hotelurilor. Plaja gratuită, publică, zisă de mine, comunală. În realitate, Plaja din Nisa e alcătuită din trei părți. Alături de cele două, pe care și le dispută oamenii, există și funcționează o a treia, pe care nu și-o dispută oamenii din simplul motiv că nu-i a lor. E a cîinilor. Firește, veți spune că e și a oamenilor, pentru că la urma urmei cîinii nu umblă de capul lor prin Nisa, ci sub autoritatea stăpînilor.
La Düsseldorf, pe o ploaie măruntă, cîinoasă, un ins pricăjit ne aţine calea cu vădită intenţie de a ne convinge să luăm un afiş din maldărul pe care-l are sub braţ. Neamţ veritabil, ghidul nostru trece mai departe nepăsător, fără să-l ia în seamă. Rămaşi puţin în urmă, ezităm între tendinţa de a mai face rost de un afiş pe gratis şi necesitatea de a ne supune străvechiului principiu al oricărei călătorii în străinătate: În momente ambigue, fă şi tu ce face ghidul.Biruie, în cele din urmă, principiul şi, în consecinţă, o rupem la fugă după ghid. Aflaţi la o distanţă suficientă pentru ca insul cu pricina să nu ne mai poată ajunge din urmă...
Am fost la Biblioteca Academiei pentru a plăti PDF-izarea editorialelor din Expres Magazin pe anii 1993, 1994, 1995, 1996. Puteam să fac asta pe gratis, cum a insistat directorul, și n-ar fi fost cine știe ce pagubă, avînd în vedere sprijinul gratuit dat de mine BAR. Am preferat să plătesc (cinci milioane lei vechi), pentru a nu a-mi auzi vorbe. La casierie am întîlnit un domn care PDF-izase almanahul Săptămîna pe anii 1986, 1987, 1988, prilej pentru mine să mă mir: Știu că Săptămîna din ultimii ani ai lui Ceaușescu devenise car de luptă împotriva dușmanilor lui Ceaușescu, deși acesta din urmă nu prețuia asta.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 181, anul II, vineri, 29 ianuarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Mircea Hamza a fost numit consilier de presă la Secretariatul General al Guvernului. Pe Mircea Hamza îl ştie o lume întreagă de pe vremea cînd trudea la Televiziune. Aparițiile sale pe micul ecran enervau pe loc şi iremediabil. Nu cred că în vreo altă ţară din lume putea să apară la televizor o persoană atît de lipsită de telegenie. Înfăţişării improprii pentru o prestatie TV (masiv şi asudat) i se adauga o agresivitate de un primitivism evident. Jumătate din revolta stîrnită în România de Televiziune îşi avea cauza în bizara idee a mai-marilor instituţiei de a-l lăsa pe Mircea Hamza să se dea în spectacol seară de seară.
Șovăială Lîngă gardul stînd să cadă al Institutului schelălăie un cățeluș rămas de unul singur. De la cîțiva metri distanță, o pisică tărcată îl privește nedumerită. Nu știe dacă s-o rupă la fugă sau să-i dea o labă. Cu noroc Nicolae Spătaru. Flăcău vesel, mereu binedispus, dar ocolit de fete pentru că pare veșnic murdar, deși el se spală zilnic. Într-o dimineață de mai, a avut curaj să se urce într-unul dintre autobuzele IRTA, deși în toate satele de pe parcurs se zvonise că șoferii băuseră toată noaptea, la nunta unui coleg, țuică din marmeladă sintetică.
Cum intru în casă, îmi iese în cale Doina. Aerul ei, dar mai ales faptul c-a lăsat filmul (prost, siropos, fără pic de lămîie) la care se uită de dragul uitatului, pentru a mă întîmpina, sugerează că are să-mi spună ceva important. Ceva important din zona necazurilor, a dramelor, a tragediilor, și nu din cea a veștilor bune. Cînd e vorba de vești bune, nu catadicsește să se ridice din fotoliu. Mi le dă așa în treacăt, cînd intru în bucătărie. În nici un caz, de decenii, de cînd sîntem împreună, n-a deschis ușa de la birou pentru a mă anunța c-am primit o sumă de bani retur sau că luna aceasta nu mai trebuie să plătim întreținerea.
Studii serioase arată, indubitabil, că parizienii petrec un sfert din viaţă călătorind cu metroul. Asta înseamnă că un om de 60 de ani pierde 15 ani coborînd cu scările rulante, făcînd coadă la bilete sau, dacă e migrant, sărind pur şi simplu poarta, aşteptînd să vină garnitura şi, în cele din urmă, dar nu la urmă, călătorind într-un picior, cu o mînă spînzurînd de bară şi cu cealaltă ţinută şi ea în sus, să nu creadă călătoarea de care l-a lipit înghesuiala că vrea să verifice dacă sînii sînt sau nu din silicon. Un asemenea timp enorm nu putea scăpa mai-marilor capitalei, atît de preocupaţi să facă din oraş o Universitate populară.
Raid la anticariatul Brătianu, vizavi de Dallas. Raid e nimerit spus. Urmează să stau doar un sfert, hai, cel mult o jumătate de oră; treburi mai puţin importante mă obligă să plec plec! N-am mai dat pe aici de vreo lună şi jumătate. La Sectorul Cărţi vechi (de Istorie, de Literatură) au intrat între timp multe cărţi. Mă opresc, mai întîi, la Unirea Românilor – 1599-1859-1918. Înfăţişare înşelătoare. Juri c-a fost tipărită prin anii ’60: după copertă, după generozitatea tipografică mai ales. Titlul te trage de mînecă.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 180, anul II, joi, 28 ianuarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Cu vreo cîteva zile în urmă, era o simplă ştire de presă. Un convoi iugoslav cu produse petroliere înaintează pe Dunăre, refuzînd să se conformeze embargoului impus de Națiunile Unite. Acum, e deja un scandal internaţional. Convoiului dintîi i-au urmat altele. Se anunţă că la Reni noi convoaie sînt încărcate de zor. Embargoul e pus la îndoială printr-o fisură care riscă să se lărgească pe zi ce trece. Dacă acestor convoaie nu li se va întîmpla nimic, mai mult ca sigur altele le vor urma exemplul. Nu numai pe Dunăre, ci şi în alte părţi din jurul Iugoslaviei încercuite.