În ziua alegerilor prezidențiale, în tot județul s-a înregistrat un singur incident: Unei babe din Lunca Mare i-a căzut un panou electoral în cap, fără s-o rănească grav, totuși. Cea care trimite scrisori pe hîrtie parfumată Catinca Bratu, bibliotecară în Satuscurt. N-a reușit la facultate și s-a angajat temporar pe acest post. E îndrăgostită pînă peste cap de Nelu Creițan, proiecționistul Căminului Cultural. Cît timp acesta face Armata, ea îi trimite scrisori pe hîrtie parfumată.
Soția i-a pus numele Țonțu. L-am acceptat și eu pe loc și entuziasmat. Face trimitere la Tontu, care exprimă părerea mea despre pisoi, evident, ținută secret. Pe timpul vacanței în Germania, soția nu și-a găsit liniștea. Dimineața, cînd verifica a nu știu cîta oară cum e vremea la Aachen, citind despre canicula de la București, mă întreba brusc, îngrijorată: - Oare ce face Țonțu? Cum se descurcă el pe o asemenea căldură? Bucureștii numără aproape 2 milioane de locuitori; cel puțin jumătate sufereau cu greu căldura.
Pentru a ajunge de la Ghent ( în flamandă), Gand ( în fraceză) la Waterloo, mai precis la Memorialul 1815, spectaculos reconstruit pentru Bicentenarul din 2015, la un moment dat GPS-ul îmi ordonă s-o iau pe Ro, şoseaua de centură a Bruxellesului.Memorialul se afla pe Route du Lion. Voi intra pe Route du Lion venind dinspre Bruxelles, dinspre Wellington, cum s-ar spune, spre deosebire de Napoleon care a venit dinspre Paris, prin Charleroi. Pe Ro, în aşteptarea măreţei indicaţii GPS-iste de a o lua pe o anume ieşire, la dreapta, îmi sare în ochi indicatorul: Spre Molenbeeck. Spre Molenbeeck!
Aspirațiile pămîntești ale lui Liviu Rebreanu. Lucrez la partea de săptămînal a cristoiublog.ro, amînată pentru luni, deoarece duminica am pierdut-o cu gazetăria ieftină. Pentru Eseuri am ales la întîmplare, dintr-un Caiet, textul despre Arghezi care îi vine în ajutor lui Liviu Rebreanu. Pus de Maniu director la Teatrul Național din București, în noiembrie 1928, după venirea la putere a țărăniștilor, scriitorul e atacat din toate părțile. Arghezi, pe care-l suspectez a fi avut vreun interes la Național, îi ia apărarea. De data asta agitînd spada pamfletului împotriva celor care-l contestau pe Rebreanu.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 159, anul II, luni, 4 ianuarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Sacrificîndu-şi dreptul la sărbătoare, o echipă a ziarului nostru a fost la post în ultimele zile ale anului. Serviciile prin care Evenimentul zilei stă la dispoziţia cititorilor săi au funcţionat ca în vremuri normale. Răspunzînd la telefoane de dimineaţa pînă seara şi de seara pînă dimineaţa, inclusiv în seara de Revelion, deplasîndu-se rapid la faţa locului, pentru a da curs apelurilor, transportînd la spital, cu maşina redacţiei, bolnavi în stare de urgenţă, echipa specială a fost practic, în aceste zile, cutia de rezonanţă a Bucureştiului şi a ţării.