(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar)
În contextul Războiului Rece de la finele lui 1947, odată proclamată de organele și presa de îndrumare, Demascarea mijloacelor perfide prin care ideologia imperialismului american se infiltrează – otrăvind masele populare, din România democratică, în București și în țară se declanșează o vastă și nemiloasă campanie pentru descoperirea și demascarea instituțiilor și persoanelor purtătoare ale ideologiei imperialiste.
Una dintre instituții le vizate e RADOR, agenția de presă a statului român. RADOR (prescurtare de la Radio Orient) a fost înființată la 16 iunie 1921 ca societate pe acțiuni. În 1925 a fost cumpărată de Ministerul de Externe, devenind agenție a statului român.
În 1947, funcționa în subordinea Ministerului de Externe condus de Gheorghe Tătărescu.
Scînteia din 15 octombrie 1947 publică sub titlul Informare sau mistificare primul atac la adresa Agenției RADOR:
„Agenţia «Rador» a publicat ieri o informaţie asupra activităţii O. N. U., în care se spune între altele : „Votarea şi discutarea rezoluţiei nord-americane stabilind vinovăţia Iugoslaviei, Bulgariei, Albaniei… a fost amînată”.
«Stabilind vinovăţia!»
Mai frumos nici că se putea.
Prin urmare Agenţia «Rador» îşi permite să dea drept un fapt sigur şi «stabilit» ceea ce nu este decît o simplă tentativă interesată a imperialiştilor americani şi englezi de a falsifica adevărul în privinţa situaţiei din Balcani . Scopul lor este de a masca ocuparea brutală a Greciei şi de a lovi în acelaş timp în toate ţările noii democrații, între care, cum poate că este informată şi agenţia «Rador», se află şi România.
Delegatul sovietic la Adunarea Generală a O.N.U., A. I. Vîșinski a arătat cu toată claritatea pe ce urzeală de mărturii false se bazează acuzaţia anglo-nord americană împotriva Iugoslaviei, Bulgariei şi Albaniei. A propaga o încercare de mistificare a opiniei publice, dînd-o drept sigură şi exactă, înseamnă nici mai mult nici mai puţin decît a induce în eroare publicul românesc. Este tocmai ce face Agenţia «Rador» a cărei misiune ca agenţie telegrafică într-un stat democrat este de a informa corect şi exact.
Formularea agenţiei «Rador» a produs în cercurile cititorilor presei democrate cu atît mai multă indignare, cu cît ea este calomnioasă faţă de ţări cu care ne aflăm într-o strînsă prietenie. Nu este pentru prima dată cînd încercările, aţîţările şi calomniile lansate de provocatorii de războaie găsesc în agenţia «Rador» un crainic binevoitor, gata să închidă ochii la falsificarea adevărului. Răbdarea publicului are însă o limită.”
Un salt periculos
Din punct de vedere profesional Scînteia are dreptate. Vinovăția țărilor respective trebuia pusă între ghilimele, deoarece era vorba de o acuzație adusă lor și nu de un adevăr. De altfel și dacă ar fi fost vorba de țări dușmane României, știrea trebuia să folosească ghilimele, cum se cere în cazul unui citat. Numai că Scînteia face un salt de la mustrarea colegială la semnificarea politică primejdioasă a unui fapt, despre care nu știm sigur dacă a fost sau nu intenționat.
Pe 21 octombrie compania împotriva agenției ia proporții. RADOR e atacată pe prima pagină a Scînteii sub titlul Agenţia Rador în recidivă…. De data asta știrile transmise de agenție sînt luate la puricat pentru a se dovedi că RADOR servea intereselor imperialismului american prin publicarea de știri tendențioase și chiar calomnii:
„Am mai avut ocazia a da la iveală încercările de mistificare a opiniei noastre publice, făcute de Agenţia Rador. Ceea ce am semnalat atenției cititorilor noştri nu constituia prima ispravă de acest fel, prin care informaţia calomnioasă şi aţîţătoare a imperialiştilor şi provocatorilor de război găsesc în agenţia telegrafică de ştiri Rador un atent şi binevoitor răspînditor.
Iată că în ultimele zile, un nou val de provocări şi de informaţii mincinoase şi calomnioase ale agenţiilor de presă străine, înfeudate politicii imperialiste, sunt răspîndite cu o suspectă bunăvoinţă de Rador.
În ziua de 13 Octombrie, Rador a transmis o ştire senzaţională a unui ziar britanic, asupra unui pretins complot terorist îndreptat împotriva d-lui Bevin. (Ernest Bevin, ministrul de Externe al Marii Britanii – n.n.) În acelaş timp, acelaş Rador era nevoit să transmită o altă telegramă din Londra, prin care pretinsul complot era complectamente desminţit.
Ce urmărea agenţia Rador cînd a transmis prima ştire asupra complotului, provocatoare, menită să creeze neîncredere faţă de forţele democrate care combat politica d-lui Bevin ? Fără îndoială, derutarea opiniei publice, mărirea confuziei şi panicei pe care imperialiştii o strecoară pretutindeni, îngroşarea acelei atmosfere de nesiguranţă care prieşte atît de bine afacerilor lor necurate.
Dar Radorul nu se opreşte aici. In 15 octombrie, retransmite o ştire a agenţiei Reuter asupra raportului Comisiei de Consult despre situaţia din Indonezia. Un pasaj mai ales interesează agenţia Reuter, şi acest pasaj este prezentat astfel încît cititorii să creadă că forţele populare care luptă pentru independenţa Indoneziei sunt nişte bande neregulate de jefuitori, ucigaşi, incendiatori, etc.
Cine a urmărit cît de cît desbaterile de la O.N.U. ştie că astfel de afirmaţiuni fac parte din arsenalul de argumente ale guvernului olandez, care duce un războiu de agresiune împotriva poporului indonezian. Că agenţia Reuter, care reprezintă punctul de vedere al Angliei, susţinătoare fidelă a agresiunii olandeze, difuzează aceste calomnii, nu ne miră : imperialiştii se mănîncă deobiceiu între ei, dar cîteodată, cînd e vorba de a ataca popoare mai slabe, îşi dau ajutor pentru a-şi împărţi prada.
Afară de aceasta, se poate aminti că anumiții consuli aparțin Statelor Unite, Belgiei și Australiei, ceea ce vorbeşte de la sine asupra obiectivităţii rapoartelor.
Dar ce caută în această afacere murdară agenţia Rador, care pasă-mi-te are datoria de a informa corect şi exact presa română ?
Intr-o altă informaţie din 15 octombrie, retransmisă după Reuter, agenția Rador se ocupă de un discurs al ministrului de externe american, generalul Marshall. Sunt scoase în evidenţă pasagiile în care ţelurile lagărului democratic şi antiimperialist sunt prezentate ca o ameninţare la adresa «civilizaţiei occidentale» şi a «libertăţii oamenilor de a-şi organiza existenţa lor socială», –formulă care constituie perdeaua de fum ideologică a imperialismului, în dosul căreia se ascund tendinţele sale de dominaţie mondială şi de exploatare a popoarelor.
Iată cum îşi înţelege misiunea agenţia Rador.
Crede agenţia Rador că rolul ei este de a face propagandă imperialistă şi antidemocratică în România, şi de a răspîndi informaţiuni tendenţioase şi calomnii murdare?
Socotim şi alături de noi marea massă a cititorilor de ziare, – că este necesar ca agenţiei Rador să i se reamintească energic de către cei în drept care este misiunea unei agenţii de informaţiuni, într-un stat democrat.”
RADOR prelua știri de la agențiile internaționale
Articolul reprezintă un model de felul tendențios, și, evident periculos, în care era folosită atmosfera de tensiune tipică Războiului Rece. Agenția nu face altceva decît redă – citînd – agenții de presă occidentale. Niciuna dintre informațiile acuzate de Scînteia nu sînt producția RADOR. Ca orice agenție de știri într-o țară ca România, lipsită de forță financiară pentru a susține o agenție de presă internațională, RADOR trimite presei autohtone cu precădere știri preluate de la agențiile de presă internaționale. Dacă ar fi să căutăm un vinovat, el trebuie găsit în redacțiile care publică știrile date de RADOR prin preluare de la agențiile internaționale de presă. Se putea scrie că e nevoie de o agenție de știri de tip nou, una care alege să dea doar informații care servesc uneia din părți aflate în conflictul numit Războiul Rece. Dar să acuzi RADOR că dădea dinadins știri presei prin care imperialismul american încearcă să domine lumea asta nu mai e critică, e demascare! Un act cu atît mai grav cu cît ziarul cere intervenție administrativă împotriva Agenției.
Prin ediția din 23 octombrie 1947 Semnalul intră și el în campania împotriva RADOR. Ziarul declarat independent apelează însă la arma ironiei:
„Agenția telegrafică Rador ne servește de la o vreme o grămadă de știri senzaționale.. Deunăzi ne-a adus, ca rezultate ale alegerilor din Franța, vestea că o ceată de porci mistreți s-au prezentat la vot într-o circumscripție electorală, dar că au fost alungați, probabil fiindcă nu erau înscriși în listele electorale.
Ieri ne -a furnizat știrea și mai senzațională a războiului între Italieni și furnicile argentiniene, a căror «formidabilă armată înaintează pe cîte patru coloane» (de coloana a cincea pare-se că nu fac uz !).
Populația locală luptă cu eroism împotriva cotropitorilor ,dar aceștia , din ce în ce mai numeroși, s -au răspîndit de la Ventimiglia și pînă spre… Albania (!?) Fiecare furnică înaintează ducînd în gură cîte… un om .
În fața acestei agresiuni care amenință suveranitatea Italiei, «s-a pus chestiunea în fața parlamentului». Nu e exclus ca acesta să declare războiu furnicilor ba poate chiar să facă apel la Consiliul de Securitate al O .N .U .”
Cazul RADOR sporește în intensitate. Între 18 și 19 octombrie 1947 are loc la București Cel de-al doilea Congres al Uniunii Sindicatelor de Artiști, Scriitori, și Ziariști. Organizația a fost înființată ca organizație sindicală afiliată la CGM la Congresul din 29-30 august 1945. Fiind vorba de singura organizație a artiștilor, scriitorilor și ziariștilor recunoscută de oficialități, USASZ e deosebit de puternică în lumea creației literar- artistice. De aceea organizația fost folosită în îndrumarea administrativă a literaturii. Cel de-al doilea Congres se desfășoară în atmosfera de tensiune creată de declanșarea Războiului cultural ca o componentă a Războiului Rece. Rezoluția Congresului are semnificația unui document de îndrumarea lumii condeiului. De aceea menționarea RADOR într-un asemenea document e un fapt deosebit de periculos pentru agenție:
„Dacă în marea ei majoritate presa noastră dă dovadă de creșterea categorică a simțului de răspundere, fapt ce asigură informarea și lămurirea justă a opiniei publice asupra evenimentelor din țară și străinătate, ici colo se mai observă, mai ales la presa așa zisă «independentă», încercări de a strecura informații vădit inexacte și tendențioase. În această ordine de idei Congresul constată că Agenția Rador difuzează adeseori știri inexacte și chiar informații dușmănoase intereselor țării noastre. Dat fiind acest fapt, precum și importanța acestei instituții pentru informarea masselor din țară, Congresul recomandă Comitetului nou ales să intervină pe lîngă autoritățile respective de stat, cerîndu-le să întreprindă cele necesare pentru ca această instituție să fie pusă sub conducerea unor oameni competenți și pregătiți, cari să asigure că ea va servi interesele poporului.”
Rezoluția e reprodusă de întreaga presă și prin asta și condamnarea politico-ideologică a RADOR. Unele ziare pun intertitluri în text. Momentul RADOR e plasat de România liberă din 23 octombrie 1947 sub intertitlul Împotriva ziarelor care strecoară informațiuni inexacte și dușmănoase țării.
Sindicatul ziariștilor înfierează procedeele Agenției RADOR
Comitetul Sindicatului Ziariștilor Profesioniști din București anunță printr-un Comunicat transmis presei că în ședința din 22 octombrie 1947 a hotărît excluderea din sindicat a unor ziariști pentru atitudine anti- democratică, anti-sindicală și sprijinitoare a tendinţelor cercurilor imperialiste străine.
Potrivit ziarului Ultima oră din 26 octombrie 1947, „Printre cei excluşi se află şi Azra Bercovici, directorul «Liberalului», Lazăr Iliescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, foști «Dreptatea», Jean Melle, coproprietarul fostului ziar «Momentul», C. Lazăr, Roza Haites și alții.”
La aceeași ședință s-a luat în discuție și Cazul RADOR.
Ediția din 28 octombrie 1947 a Scînteii publică pe prima pagină cu aldine următorul text:
„Sindicatul ziariștilor înfierează procedeele Agenției RADOR
Comitetul Sindicatului Ziariștilor Profesioniști din București, întrunit în ședința din 22 Octombrie 1947, a examinat felul în care sînt redactate telegramele Agenției Rador și a constatat că sînt transmise ziarelor știri tendențioase în spiritul trusturilor de presă aflate în slujba imperialiștilor.
Asemenea știri sînt sortite să creeze confuzii în opinia publică și să servească politica ațîțătoare la război în dauna dorinței de pace a tuturor popoarelor și a luptei poporului român pentru pace.
Comitetul Sindicatului Ziariștilor Profesioniști înfierează public procedeele folosite de Agenția Rador și hotărăște să ducă o acțiune sindicală pentru ca această stare de lucruri să înceteze. ”
Viața sindicală din 26 octombrie 1947 reproduce documentul amplificîndu-i atacul prin titlul și introducere:
„Comunicatul Sindicatului Ziariștilor. Înfierarea agenției Rador. Această agenție servește interesele imperialiștilor, transmițînd știri tendențioase pentru a susține politica ațîțătoare la război, în dauna dorinței de pace a tuturor popoarelor și a luptei pentru pace a poporului român.”
RADOR e numele de după 1944 al Societății Orient Radio. Agenția , subordonată Ministerului de Externe, e Agenția de știri a statului român. E practic singura agenție de știri românească a momentului. Numai că ea, la ora campaniei, ținea de ministerul de Externe, domeniu al PNL Tătărescu. Atacurile se înscriau în pregătirea debarcării lui Tătărescu din 7 noiembrie 1947. Evenimentele s-au derulat cu maximă repeziciune. Debarcarea se păstrează în hotarele democrației parlamentare. Comuniștii folosesc instrumentele pluripartidismului.
– 3 noiembrie – Deputatul BPD Mihail Dragomirescu, împreună cu alți deputați, cer întrunirea Comisiei Afacerilor Externe a Parlamentului spre a discuta situația de la Ministerul de Externe. Comisia parlamentară, aflată sub președinția lui Miron Constantinescu, adoptă o moțiune de neîncredere pe care o remite Camerei Deputaților și guvernului Petru Groza.
– 4 noiembrie – Văzînd atacurile presei oficioase, Gheorghe Tătărescu adresează premierului Petru Groza o scrisoare în care se cere reexaminarea politicii externe a României.
– 5 noiembrie – În urma discutării Raportului Comisiei sale de politică externă, Adunarea Deputaților votează Moțiunea de neîncredere în activitatea desfășurată la Ministerul de Externe de titularul Departamentului, Gheorghe Tătărescu.
– 6 noiembrie – Consiliul de Miniștri discută Moțiunea de neîncredere în miniștrii și subsecretarii de stat tătărescieni. Se decide demiterea acestora: Gheorghe Tătărescu, Gheorghe Vîntu, Al. Alexandrini, Radu Roșculeț, Marin Florescu, Ion Ciolan, C. Tegăneanu.
– 7 noiembrie – Remaniere guvernamentală în urma demiterii grupului Tătărescu, au loc următoarele numiri: ministrul de Externe – Ana Pauker, ministrul de Finanțe – Vasile Luca, ministrul Lucrărilor Publice – Teodor Iordăchescu, ministrul Cultelor – Stanciu Stoian, subsecretar de stat la Educația Națională – Gherghe Vasilichi, subsecretar de stat la Ministerul Muncii – Ion Popescu, subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe – Vasile Modoran, subsecretar de stat la Ministerul Cooperației –Mihail Macavescu, subsecretari de stat la Ministerul de Externe – Grigore Preoteasa și Al. Voitinovici. Guvernator al Băncii Naționale: Aurel Vijoli.
Omul PCR ajunge în fruntea RADOR
După demiterea grupării Tătărescu de la Externe, RADOR trece în subordinea Guvernului. Scînteia din 1 decembrie 1947 tipărește următoarea știre:
„Monitorul Oficial Nr. 275 din 27 Noiembrie 1947 publică decizia Ministerului Afacerilor Străine din 22 Noiembrie 1947, prin care d-l Ion Popescu-Puţuri se numește Comisar al Guvernului pe lîngă Societatea RADOR.”
Ion Popescu-Puțuri e membru al PCR din 1932. Face parte din conducerea domeniului Culturii din cadrul conducerii Partidului. E membru al Comitetului Artelor din Secția Centrală de Educație Politică a C.C. al PCR., membru în Comitetul de Conducere al Societății Scriitorilor Români constituit în septembrie 1947, deputat vicepreședinte ARLUS.
Pe 29 mai 1949, prin Decret al Prezidiului MAN, ministerul Artelor și Informațiilor se transformă în Ministerul Artelor. Agenția RADOR se transformă în Agenția Română de Presă de pe lîngă Consiliul de Miniștri. Personalul – 219 salariați – și patrimoniul trec la noua agenție de presă, care preia toate atribuțiile RADOR ca agenție a statului. Prin decizie a Consiliului de Miniștri, Ion Popescu-Puțuri devine director al Agerpres. El era directorul RADOR.